Articole copii

Articole despre adulti

articole despre familie si cupluri

FAQ

De ce nu merg oamenii la psiholog?

Problemele de natura fizica sunt mai usor de identificat si abordat decat cele de natura psihologica. si daca pentru afectiunile sau suferintele somatice ni se pare normal, natural sa apelam la specialist (medic) pentru a le solutiona, cele de natura psihologica sunt tratate ca si cum ar trebui sa stea in puterea noastra sa le solutionam.

Iar insuccesul, masurat in gradul de suferinta psihologica sau feed-back-ul altora in ceea ce priveste solutionarea problemei noastre, deteriorarea relatiilor sau retragerea sociala, ori alte « simptome » este trait ca o mare incompetenta personala.
Adevarul este ca am fost educati intr-o cultura in care verbele a reusi… a rezolva… a solutiona singur o problema a fost si inca mai sunt deosebit de valorizate iar Eu-ul a fost stimulat sa se dezvolte  ca o instanta care trebuie sa solutioneze totul in ceea ce o priveste. Este o problema de investitie narcisica  intr-un Eu atotputernic format cu multa truda de parinti.
A merge la psiholog este o provocare adresata stimei de sine
stima de sine este un construct care se refera la modul in care ne raportam la propria persoana, aceasta incluzand valorizarea, acceptarea si evaluarea propriului Eu  (savin-Williams si Demo, 1983). Ori dezvoltarea Eu-lui este un proces care incepe din mica copilarie si la care parintii si apoi persoane numite semnificative contribuie prin modul in care reactioneaza si relationeaza cu copilul.
Stima de sine are legatura cu perceperea esecului si modul in care ne raportam la acesta din punct de vedere afectiv  dar si cognitiv. sunt persoane care in fata unui esec au reactii afective negative ca vina, rusinea, lipsa motivatiei dar si gandesc despre sine la modul negativ („nu sunt bun de nimic”, „niciodata nu reusesc”, „sunt stupid”, etc.). Evolutia stimei de sine parcurge un traseu paralel cu dezvoltarea Eu-ului. Primele auto-evaluari sunt evaluarile pe care le invatam de la parinti, practicile educative si mediul familial fiind importante pentru educarea unei stime de sine adaptate vietii sociale si realizarii individului.
Astfel, atata vreme cat respectul si sentimentele pozitive fata de propria persoana si sunt conditionate de reusita in rezolvarea problemelor cu care se confrunta, depasirea perioadelor dificile din viata, va fi dificil pentru cineva faca pasul spre a cere sprijin specializat. si aceasta deoarece la suferinta creata de probleme obiective cu care se confrunta se va adauga in plus si cea legata de incompetenta proprie iar aceasta este de obicei greu de tolerat.
A merge la psiholog este o decizie ce  presupune uneori schimbarea propriilor principii de viata si convingeri personale
Ajungem aici din nou la modul in care am fost crescuti si invatati sa ne descurcam singuri, sa reusim, sa credem despre noi ca suntem valorosi in masura in care ne descurcam. De aceea se spune adesea ca avem pretentia de la noi insine sa fim propriii psihologi ca si cum aceasta este o „atitudine” sau o deprindere obligatorie iar psihologia, considerata la indemana tuturor.
Alte convingeri distructive sunt cele care ne fac sa credem ca nu putem fi ajutati, ca stim tot ceea ce se poate sti despre noi si ca o alta persoana, cu atat mai putin un „strain” poate sa gaseasca ceva nou in noi. Doar cei care vor accepta ca psilogul este o persoana informata dar si formata sa fie sprijin adica, imi place sa o numesc unealta in descoperirea resurselor interioare ale celui aflat in suferinta, vor apela la acesta si vor parasi starea de abandon in fata problemelor sau lupta „in orb” cu acestea.  
A merge la psiholog inseamna a fi o persoana informata despre beneficiile acestei decizii
Pentru a lua o astfel de decizie, de a merge sa consulti un psiholog este nevoie sa stii cu ce se ocupa acesta, ce competente are si in ce masura aceste competente iti sunt de ajutor in problemele sau dificultatile specifice cu care te confrunti. Pentru ma imulte aspecte referitoare la acest aspect recomanad celor interesati sa citeasca alte articole din cadrul acestui site, cele mai multe reliefand atat serviciile unui psiholog clinician sau unui psihoterapeut care ofera sprijin pentru copii, adulti, cupluri sau familii.
A merge la psiholog este o problema de renuntare la atitudinea defensiva
Atitudinea defensiva este uneori exprimata prin sintagma „dar nu sunt nebun”. si, depasind acceptiunea conform careia oamenii nu sunt informati despre competentele profesionistului care se numeste psiholog sau psihoterapeut, indraznesc sa afirm ca este de multe ori este vorba nu despre o lipsa de informare ci  despre o rezistenta inconstienta la posibilitatea gasirii unor solutii care ar putea schimba viata. Da, intr-un mod pozitiv dar necunoscut persoanei si teama de necunoscut (chiar daca promis pozitiv) este mai mare decat cunoscutul aducator de suferinta. Poate parea ciudat insa psihicul nostru functioneaza in acest fel aparandu-se in fata necunoscutului. Alte teorii psihologice vorbesc despre acest aspect ca despre beneficiile starii de suferinta care ne impiedica sa iesim din ea.

JustDesign Our business is to help your business.